De ce și cum ajungem să simțim vinovăție în suflet
Vinovăția este una dintre cele mai periculoase și perfide emoții. În forma ei corectă, vinovăția este o emoție folositoare. Adică, atunci când știi că ai greșit cu adevărat în privința unui lucru și, bineînțeles, faci ceva pentru a remedia ceea ce ai greșit. Aceasta este funcția vinovăției: cu ajutorul ei, poți face distincția între ce este corect și ce nu.
Problema apare atunci când această emoție nu se limitează doar la această funcție. De cele mai multe ori, vinovăția vine însoțită de rușine, furie și frică. Dintre toate aceste emoții, vinovăția este cea mai nefasta, având o vibrație joasă. Dacă reușești să te eliberezi treptat de ea, este minunat. Și nu vorbesc aici în metafore. Nu, vinovăția este o stare extrem de periculoasă, care se strecoară în mod insidios în viața și în mintea ta. Dacă simți chiar și cea mai mică urmă de vinovăție care îți sabotează viața, scapă de ea cât de repede poți!
Iată câteva motive pentru care ar trebui să faci acest lucru:
- Vinovăția reprimată este resimțită la nivel conștient, dar nu este exprimată în exterior, ceea ce duce la o autodistrugere interioară.
- Fiind o emoție de vibrație joasă, neaflarea unei căi de eliberare de vinovăție afectează sistemul nostru imunitar și, implicit, sănătatea.
- Vinovăția nu ne permite să avem o stimă de sine sănătoasă, contribuind întotdeauna în mod negativ asupra imaginii de sine.
- Reprimarea pe termen lung a vinovăției poate avea consecințe negative atât pentru tine, cât și pentru cei dragi.
De ce și cum ajungem să simțim vinovăție în suflet:
- Îți pierzi unicitatea. De multe ori, alegem să ne simțim vinovați, considerându-ne responsabili pentru acțiunile și emoțiile partenerului de viață. De multe ori, acesta poate utiliza sentimentul de vinovăție pentru a obține ceea ce își dorește, iar tu ajungi să te simți responsabil pentru comportamentul și emoțiile lui. Dacă alegi să procedezi diferit, te simți extrem de vinovat(ă), renunți și, în final, te pierzi pe tine însuți.
Acest tipar se extinde și în alte situații. Poate exista o tendință generală de a fi pe placul tuturor, de a evita conflictele, fie în mediul familial, fie la locul de muncă. Renunți la tine pentru ca totul să fie bine, iar dacă nu faci acest lucru, te simți vinovat(ă) că nu ai cedat. - Familia. Familia și mediul în care creștem lasă o amprentă profundă asupra sistemului nostru emoțional. Din păcate, vinovăția este adesea folosită ca instrument de educație în copilărie. Aceasta ne face vulnerabili la acest sentiment ca adulți.
- Nevoia de a găsi un vinovat. Aceasta este o practică adânc înrădăcinată în sistemul nostru educațional, la fel de prezentă acasă, la școală, la locul de muncă și chiar în politică. Întrebarea „Cine e de vină?” este una cu care ne-am obișnuit. Se creează iluzia că, dacă găsim un vinovat, am rezolvat problema. Însă această nevoie constantă de a găsi un vinovat deschide calea spre îndoială și autoinvinuire. Iar autoinvinuirea duce la autopedepsire – severă și dureroasă.
Ceea ce ne îngrozește și ne demoralizează nu sunt neapărat evenimentele externe, ci felul în care gândim despre ele. Nu ne tulbură lucrurile în sine, ci semnificația pe care le-o atribuim. Așa cum spunea Epictet, filosoful grec:
„Nu lucrurile ne tulbură, ci felul în care gândim despre ele.”
Este vital să aflăm cauzele reale ale problemelor noastre, dar nu prin învinuire. Cum să procedăm altfel?
Spune-ți: „Am făcut ce am știut mai bine!”
Eu te întreb: știe cineva cu siguranță că, dacă ai fi procedat altfel, situația ar fi fost diferită? Poate cineva garanta acest lucru 100%? Dacă există măcar o mică îndoială că nimeni nu poate prezice cu adevărat ce s-ar fi întâmplat, atunci poți să spui: „Am făcut ce am știut eu mai bine.”
Și mai este ceva: nu ți se pare nedrept ca TU, cel sau cea de astăzi, care ești acum în această experiență și care știi deja cum se termină povestea, să-ți spui: „Da, ai greșit! Trebuia să știi mai bine!”? Dar cum ai fi putut să știi, din moment ce ai făcut ce ai știut mai bine?
Atunci când te agăți de vinovăție, te uiți mereu în trecut și te invinovățești pentru ce a fost. Aceasta înseamnă că nu ai ochi pentru prezent și pentru viitor. Și eu te întreb: cât timp vrei să rămâi în trecut? Când vei începe să te gândești la viitorul tău și să acționezi pentru viața ta?
Îmi doresc ca mesajul meu să fi ajuns la tine și să-ți fi transmis, prin energia mea, cât de important este să lucrezi cu sentimentul de vinovăție și cât de mult te va ajuta în viitor să te eliberezi de el.
Acordă-ți timp. Înconjoară-te, pe cât posibil, de oameni și situații pozitive. Nu te aștepta să scapi de vinovăție ca prin minune. Este un sentiment care s-a construit în ani de zile, încă din copilărie, și nu va dispărea peste noapte. Cu timpul, însă, vei învăța să gestionezi din ce în ce mai bine această emoție și să o folosești doar în scop pozitiv, atunci câ
Aștept cu nerăbdare să aflu dacă acest articol ți-a fost de folos și dacă a rezonat cu tine, te invit să lași un comentariu
Părerea ta contează pentru mine!
Psih. Lavinia Ioviţǎ-Ciupei
