Individuală, de Cuplu sau de Familie.
Alegerea școlii de psihoterapie pe care un psiholog o face nu este întâmplătoare. Sunt multe gânduri și întrebări despre ce anume ar fi cel mai potrivit să aducă în terapie cu clienții și cum poate el fi de folos în procesul lor de vindecare, autocunoaștere și dezvoltare personală.
Pentru mine, alegerea școlii de Psihoterapie Sistemică de Cuplu și Familie a plecat de la dorința de a lucra pe relațiile de cuplu, însă pe parcurs am descoperit un univers mult mai mare, un ocean plin de resurse pe care fiecare dintre noi le putem accesa.
Dacă încă ești în căutarea unui stil terapeutic, te invit să descoperi ce înseamnă de fapt terapia sistemică și ce beneficii îți poate aduce, indiferent că alegi terapie individuală, de cuplu sau de familie.
Nimic și nimeni nu poate fi privit în afara sistemului. Noi suntem parte dintr-un întreg, care este parte dintr-un întreg mai mare, și mai mare care creează obiceiuri, norme sociale, religii și așa mai departe. Privind lucrurile în acest mod, ne dăm seama că fiecare dintre noi are amprenta familiei în care s-a născut, locului și a oamenilor lângă care a crescut.
În terapia sistemică, abordarea transgenerațională are un loc însemnat, iar instrumentul obligatoriu de lucru este GENOGRAMA. Cu ajutorul ei, ne uităm la familia noastră, nucleul. După care extindem către familia de origine și căutăm să identificăm în întregul sistem familial pattern-uri, stiluri de comunicare sau credințe preluate din generație în generație. Astfel, identificăm în mod clar resursele pe care le avem, dar și ce anume este necesar să schimbăm.
Scopul terapiei sistemice este acela de a aduce familia în echilibru, în funcționalitate, în etapa de dezvoltare în care se află.
De a-l ajuta pe client, cuplu sau întreaga familie să iasă din impas și să găsească soluții și de a-și rescrie propriul scenariu de viață, rescriind manualul cu care au plecat la drum din familie.
Și pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar să se lucreze pe câteva linii care, o dată schimbate sau îmbunătățite, întregul sistem se va schimba:
- Comunicarea:
Cel mai adesea, oamenii comunică în termeni de nemulțumiri, reproșuri, dorințe (în cazurile fericite), și nu în termeni de ce simt și ce nevoi au. Doar lucrând pe aspectul comunicării, relațiile cu cei apropiați se îmbunătățesc aproape ca prin magie.
- Înțelegerea rolurilor și dinamicii în relatiile semnificative din viata noastra: cuplu, copiii sau familie:
În terapia sistemică înțelegem că fiecăruia dintre noi i se atribuie un rol în sistem. Pentru ca sistemul să funcționeze, este necesar ca fiecare să-și inteleaga si sa joace propriul rol. Spre exemplu, copiii să nu mai fie supraresponsabilizați, iar relația de cuplu să fie delimitată de relația parentală.
- Înțelegerea simptomului: Care este de fapt problema?
Înțelegând că persoana nu este problema și văzând problema ca făcând parte din sistem, reușim să atribuim simptomului funcția pentru care acesta există. Dacă o problemă există în sistem, înseamnă că ea îndeplinește un rol și cauza trebuie înțeleasă în forma în care susține de fapt rolul sau beneficiul.
- Limite și granițe în relații:
Limitele în relații sunt în strânsă legătură cu rolurile asociate. Limitele în relații ne ajută să funcționam conform valorilor și principiilor proprii. Însă, de cele mai multe ori, acestea sunt neclare și difuze.
- Reguli și contracte:
Înțelegând dinamica din cuplu și familie, urmărind pattern-urile relaționale și rolurile pe care fiecare le joacă, scopul este de a renegocia limitele printr-un nou tip de comunicare și de a rescrie contractele relaționale.
- Gânduri, percepții și credințe limitative:
Rescrierea unui nou scenariu de viață poate fi posibilă doar prin a căuta alternative la ceea ce există deja. Abordarea ericksoniană prilejuiește lucrul cu subconștientul prin hipnoze și meditații ghidate care pot ajunge acolo unde conștientul nu este încă pregătit să o facă. Mintea de cele mai multe ori nu este antrenată să cuprindă și alte posibilități.
Și totuși, cum ar fi dacă…?
- Rescrierea propriului manual de viață:
A trăi după un nou manual de viață presupune a face alegeri conștiente în viața. Pentru a atinge acest deziderat, în terapia sistemica se urmărește ca prin lucru cu clientul acesta sa se diferențieze de familia de origine: diferențierea sinelui. Adică acceptarea a tot ceea ce este în sistemul nostru familial și alegerea în mod conștient a ceea ce ne servește din familia de origine, alegand schimbarea, în mod conștient și cu efort susținut, pentru tot ce ne dorim să facem și să fie diferit în viața noastră.
Concluzie
Apelând la acest tip de terapie, înțelegem că transformarea se produce la nivel profund, pentru că se lucrează la nivel de cauze și nu de efecte sau simptome. Iar acest lucru înseamnă o transformare durabilă, un nou stil de viață, cu un nou manual de funcționare și cu un sine diferențiat.
Terapia sistemică nu este doar despre rezolvarea problemelor, ci și despre descoperirea resurselor interne și a potențialului fiecărui membru al familiei. Este despre construirea unui mediu sănătos și suportiv, în care fiecare individ poate să crească și să se dezvolte armonios.
Aștept cu nerăbdare să aflu dacă acest articol ți-a fost de folos și dacă a rezonat cu tine, te invit să lași un comentariu
Părerea ta contează pentru mine!
Psih. Lavinia Ioviţǎ-Ciupei
