Între normalitate și patologie
Foarte des sunt întrebată: „Cum anume să fac să scap de gelozie? Cum să fac să nu mai fiu mereu suspicioasă, să nu mai caut mereu dovezi, să nu fiu atentă la orice mișcare de-a lui? Nu vreau să-l controlez, dar nu mă pot abține. Vreau să am încredere în el, dar ceva îmi spune că mă minte”.
Aceste întrebări apar mai ales în contextul infidelității, când încrederea este șubredă, dacă nu chiar total pierdută.
Astăzi, însă, vreau să extind acest subiect. Îți voi vorbi despre gelozia firească, așa cum s-a manifestat ea dintotdeauna într-o relație de cuplu, despre cum se manifestă la femei și la bărbați, despre gelozia în cazul infidelității, despre cum și dacă gelozia poate fi de folos, despre cum să depistăm cazurile patologice și la ce riscuri ne expunem dacă nu luăm atitudine.
Gelozia este strâns legată de încrederea pe care o manifest, în primul rând, în mine însămi, și pe care o proiectez apoi asupra partenerului. Partenerul, la rândul său, îmi oferă dovezi de încredere.
Cu toții am simțit măcar o dată în viață gelozie. Din propria mea experiență, îți pot spune că am simțit gelozia foarte diferit în fiecare dintre relațiile mele. Cu cât partenerul meu a fost mai de încredere, cu atât am simțit că pot renunța la gelozie și că merit, că sunt valoroasă. Invers, cu cât am acordat eu mai multă încredere, cu atât el a manifestat și mi-a demonstrat că este demn de încredere.
Este un dans între ceea ce cred și simt despre mine și comportamentul partenerului față de mine.
Noi suntem ființe interdependente și nu putem pretinde că acțiunile și comportamentul celuilalt nu ne afectează, corect?
Ce se întâmplă însă când gelozia scapă de sub control și afectează în mod direct și constant relația?
Există situații în care gelozia nu este declanșată neapărat de infidelitate. Este vorba despre manifestarea geloziei conform stilului de atașament cu care am crescut, mai exact, cel anxios, caracterizat prin frica de abandon și teama de a nu pierde ceea ce persoana crede că are. Astfel, se manifestă gelozia chiar și atunci când poate nu este cazul.
Problema apare atunci când manifestăm gelozia, deoarece aceasta vine la pachet cu posesivitatea. Cu cât ții mai strâns de ceva, cu cât încerci să controlezi mai mult, cu atât riști să creezi o fisură.
Cu cât devii mai încrezătoare, mai stăpână pe tine, și simți că valoarea ta crește, cu atât renunți la frică și la nevoia de control, la gelozie. Când ești conștientă că aduci valoare în relație și că te vei descurca în orice situație, cu sau fără el, apare acel sentiment de încredere de sine.
În acest moment se produce un miracol, un efect fantastic în care devii un magnet pentru cealaltă persoană. Aceasta este, practic, rețeta pentru a scăpa de gelozie.
Este gelozia vreodată de folos?
Surprinzător, există situații în care gelozia poate reaprinde flacăra dorinței, mai ales în contextul infidelității. Când realizez că sunt pe cale să pierd totul, încep să îi acord importanță. Când simt că nu mai sunt dorită, se trezește în mine o nevoie de a fi dorită.
Gelozia și invidia vin împreună. Mi-e frică de ceea ce aș putea pierde și sunt invidioasă pe ceea ce cealaltă are și eu nu am.
În cazul în care amândoi partenerii își doresc refacerea relației, gelozia poate să ofere un impuls erotic și să pună lucrurile în mișcare. Gelozia are capacitatea de a reaprinde flacăra dorinței stinse de mult timp și poate revitaliza o relație în impas, prin redescoperirea erotismului într-o nouă dimensiune, cu aceiași protagoniști.
Totuși, aceasta este doar o picătură într-un ocean.
Gelozia a fost mult timp ridicată la rangul de iubire. Dacă nu ești măcar puțin gelos, nu iubești. Este adevărat?
În modul în care omenirea cunoaște relația de iubire, aș putea spune că da. În practică, pare adevărat.
Bărbații simt gelozia ca o nevoie posesivă, referindu-se la o posibilă rivalitate cu un alt bărbat. Este mai mult legată de competențele lor. Un exemplu ar fi un bărbat care se mândrește cu femeia lui, cu cât este de frumoasă, de deșteaptă și de succes, în timp ce un alt bărbat se simte amenințat de aceleași trăsături și devine din ce în ce mai anxios și posesiv cu femeia lui.
Femeile, în schimb, simt gelozia ca pe o amenințare la adresa siguranței lor, a căminului pe care îl administrează. Această percepție persistă chiar dacă, în zilele noastre, rar se mai pune problema ca bărbatul să ofere siguranță femeii (cel puțin financiară), iar în multe cazuri ea este cea care își oferă singură siguranța de care are nevoie.
La nivel subconștient, acest lucru nu contează prea mult, deoarece este adânc înrădăcinat de mii de ani în energia noastră, în creierul nostru, fiind transmis genetic și la nivel transgenerațional.
Gelozia patologică: Un semnal de alarmă!
Există și varianta geloziei patologice. Aceasta se manifestă printr-o senzație permanentă că partenerul te înșală, chiar și în lipsa dovezilor concrete. Cele mai mici și nevinovate gesturi ale partenerului par a fi dovezi reale de infidelitate.
Interesant este că gelozia patologică se poate manifesta și defensiv, adică cel care înșală să manifeste gelozie extremă față de partenerul său, manipulându-l astfel prin insuflarea vinovăției și asigurându-se că el însuși nu este înșelat.
Înșel de frică să nu fiu înșelat!
Dacă te afli într-o astfel de situație, indiferent cât lucrezi la încrederea în tine, poate fi extrem de dificil să reușești acest lucru într-un mediu în care ești constant manipulat(ă).
În aceste cazuri, terapia cu un specialist este aproape singura soluție. De cele mai multe ori, este necesară ieșirea din mediul toxic pentru a putea începe reconsolidarea încrederii de sine.
Aici putem vorbi chiar de abuzuri verbale sau fizice care pot lăsa urme traumatice, astfel că vindecarea traumei de abuz devine prioritară.
Există și situații în care partenerul manifestă un temperament capricios și instabil emoțional, făcându-l pe partener să se simtă vinovat și responsabil pentru starea sa și pentru nesiguranța pe care o simte. Indiferent de circumstanțe, gelozia patologică are consecințe grave asupra ambilor parteneri și creează disfuncționalități greu de gestionat în relația de cuplu sau în familia pe care aceștia o formează.
Teroarea devine omniprezentă, iar frica îi însoțește pe amândoi:
- Cel care simte gelozia are o anxietate continuă că este înșelat și că va fi părăsit.
- Cel care este acuzat trăiește cu teama că oricând poate izbucni un scandal și poate fi învinuit de ceva ce nu a făcut, controlându-și astfel fiecare gest, mișcare sau vorbă.
Este evident că într-un astfel de mediu nu se poate vorbi despre creșterea relației sau despre o relație sănătoasă. Este o formă prin care cei doi învață doar să supraviețuiască și să conviețuiască. Este ceva de genul „rău cu rău, dar mai rău fără rău”.
Cei care dezvoltă astfel de nevroze, de regulă, vin cu un bagaj emoțional din copilărie și dezvoltă un stil de atașament anxios față de partener, căutând inconștient să intre în relații cu parteneri care să le hrănească această formă de iubire, fiind singurul limbaj de manifestare a dragostei pe care îl cunosc.
Aceste cazuri sunt un semnal de alarmă clar pentru cei implicați, în special pentru cel care conștientizează că se confruntă cu o astfel de situație.
Momentele în care cel care manifestă gelozia în acest mod este și conștient de faptul că dezvoltă o nevroză în relația cu partenerul său sunt rare.
Recomandarea clară pentru aceste situații este găsirea unui ajutor specializat pentru ghidare și vindecare.
Aștept cu nerăbdare să aflu dacă acest articol ți-a fost de folos și dacă a rezonat cu tine, te invit să lași un comentariu
Părerea ta contează pentru mine!
Psih. Lavinia Ioviţǎ-Ciupei
