Povestea unei iluzii care ne ține departe de iubire
De ce tot mai mulți oameni aleg singurătatea
Trăim într-o vreme în care tot mai mulți oameni aleg să rămână singuri.
Unii o fac cu un aer de siguranță: „Îmi e bine așa. Am tot ce-mi trebuie. Nu vreau să mă mai complic.”
La suprafață, pare libertate. E liniște, e control, e o viață în care faci ce vrei, când vrei. Poți călători, te poți răsfăța, nu dai socoteală nimănui. Pare „mai bine singur”.
Dar, dacă privești mai adânc, descoperi altceva. Sub această independență aparentă stă, de fapt, o frică uriașă: frica de a nu fi rănit din nou sau de a nu fi suficient de bun și de a crede că nu ești demn de iubire, că poate nu meriți.
Atașamentul evitant și zidurile invizibile
Cum ne protejează psihicul de durerea iubirii
De fapt, mulți dintre cei care aleg singurătatea nu o fac pentru că nu ar dori iubirea in viața lor.
Ci pentru că nu mai cred că o pot găsi.
Unii cred că nu există cineva „demn” de iubirea lor. Alții simt, în adâncul lor, că ei înșiși nu sunt demni de a fi iubiți. Și atunci aleg să se ascundă. Își pun armuri, construiesc ziduri, se conving că e mai bine singuri decât să fie din nou dezamăgiți.
Că nu merită efortul.
Psihologia numește asta atașament evitant – o strategie subtilă, un răspuns la traumă, prin care ne păcălim singuri că nu avem nevoie de nimeni, când, de fapt, ceea ce ne dorim cel mai mult este conexiunea. Conexiunea autentică, cu cineva apropiat, alături de care să împărțim viața.
Povestea Ioanei
Ioana a venit la terapie după un divorț dureros. Avea succes profesional, prieteni, călătorea des și, la prima vedere, părea că are tot ce și-ar putea dori. Îmi spunea adesea: „Nu vreau să mai depind de nimeni. Mai bine singură decât să sufăr din nou.”
Aceasta este realitatea pe care o aud tot mai des: oameni care se conving că e
Într-o altă ședință mi-a spus printre lacrimi: „Mă prefac că sunt fericită singură… dar seara, când închid ușa casei, liniștea e atât de grea încât mă apasă pe piept. Și mi-aș dori să știu că există cineva lângă mine care doar să mă țină în brațe, chiar și în tăcere.”
„mai bine singur”, dar care, în profunzime, tânjesc după iubire si conexiune umană.
De ce avem nevoie de un martor al bucuriei și durerii
Conexiunea umană e un factor cheie în sănătatea mintală și fizică
Când viața curge lin și ai bani, sănătate, prieteni și vacanțe, e ușor să spui că e mai bine singur.
Dar atunci, când te doboară necazul, îți dai seama cât de mult ar fi însemnat să ai pe cineva lângă tine. Un umăr pe care să plângi. O voce care să-ți spună: „Nu ești singur. Sunt aici.”
Și nu doar în durere, și bucuriile sunt mai luminoase atunci când sunt împărtășite.
Studiile de la Harvard, derulate pe zeci de ani, arată limpede:
relațiile apropiate sunt cel mai puternic predictor al fericirii și longevității.
Nu banii. Nu succesul. Ci oamenii pe care îi avem aproape.
Poți citi aici tot articolul.
Singurătatea: alegere sau evitare?
Diferența dintre singurătatea sănătoasă și cea care doare
Aceea în care alegi să te oprești, să petreci timp cu tine, să te cunoști mai bine.
O astfel de retragere, din când in când, poate fi vindecătoare.
De asemenea, studiile arată că 15 min în sigurătate ne ajută să ne echilibrăm emoțiile, să ne adunăm gândurile si să avem claritate.
Dar altceva este singurătatea impusă.
Cea în care îți închizi inima, te izolezi și îți spui că iubirea nu mai e pentru tine.
Acolo nu e libertate, e prizonierat. Și, de cele mai multe ori, sub masca lui „îmi e bine singur” se ascunde o rană care încă nu s-a vindecat.
Bătrânețea – oglinda alegerilor noastre
Independența absolută are sens când ești tânăr, sănătos și lumea îți stă la picioare.
Dar ce se întâmplă când anii trec?
Ce înseamnă bătrânețea trăită în singurătate, când ai vrea să povestești cu cineva despre ziua ta, când ai nevoie de sprijin, când bolile îți bat la ușă și nimeni nu e acolo să-ți țină mâna?
Atunci adevărul iese la iveală: singurătatea nu e un trofeu, ci o povară.
„Mai bine singur” nu e libertate. E o iluzie născută din teamă.
Independența și dependența, duse la extrem, sunt la fel de nocive, disfuncționale si ne rănesc la fel de mult.
Adevărata putere stă în echilibru: în a fi bine cu tine, chiar și când ești singur, și, în același timp, deschis să împarți viața cu altcineva.
Asta înseamnă, de fapt, interdependența: înainte de a fi cu cineva, e esențial să poți sta singur cu tine, să fii bine cu tine însuți, pentru ca apoi să poți fi bine și alături de cel de lângă tine, cel cu care alegi să împarți viața.
Pentru că, oricât de frumos ai trăi singur, viata prinde altă culoare atunci când ai cui spune: „Astăzi sunt fericit și vreau să împart asta cu tine.”
Dar mai ales, atunci când ai un umăr pe care să plângi atunci când viața te apasă.
De ce alegem iluzia că e mai bine singur?
1. Frica de respingere
Mulți au fost răniți în copilărie sau în relații toxice. Frica de a mai trece prin asta îi face să evite orice relație profundă.
2. Idealizarea auto-suficienței
Societatea promovează „independența absolută”, dar uităm că oamenii sunt programați biologic pentru conexiune socială.
3. Mitul iubirii perfecte
Așteptăm povești ca-n filme, iar realitatea, care presupune efort, compromis și vulnerabilitate, ni se pare greșită.
4. Confundăm singurătatea sănătoasă cu izolarea cronică
O perioadă de retragere e benefică. Dar izolarea pe termen lung e un semn al evitării.
Cum ieși din capcana atașamentului evitant
Pași simpli pentru deschiderea emoțională
✅ Acceptă că ai nevoie de conexiune
Nevoia de sprijin nu te face slab. Te face uman.
✅ Cunoaște-ți tiparele
Înțelege ce te-a făcut să ridici zidurile. Ce frici porți. Cum reacționezi când cineva se apropie.
✅ Exersează vulnerabilitatea
Spune ce simți. Fii sincer cu tine. Nu fugi de emoții. Ele nu te controlează – le poți gestiona.
✅ Conectează-te real
Construiește relații cu oameni care contează. Nu doar romantic – prietenii reale, comunități, cercuri de sprijin.
Semne că te ascunzi în spatele iluziei
- Spui mereu „mai bine singur”, dar simți un gol interior.
- Eviți apropierile, de frică să nu suferi.
- Nu îți imaginezi bătrânețea alături de cineva.
- Te simți mai mult apărat decât deschis.
Relațiile autentice aduc beneficii reale
Ce câștigi când ești conectat cu alți oameni
- Sănătate emoțională mai bună – relațiile reduc stresul și anxietatea.
- Longevitate crescută – conexiunile sociale susțin sănătatea fizică.
- Sprijin în momentele grele – ai cu cine împărți greul.
- Amplificarea bucuriei – împărtășirea o face mai profundă.
Alegere conștientă vs. evitare emoțională
| SIMPTOM | SINGURĂTATE ALESĂ | SINGURĂTATE IMPUSĂ |
|---|---|---|
| Cum te simți? | Împlinit, echilibrat | Gol, apărat, izolat |
| Deschidere? | Pot iubi, dacă apare cineva potrivit | Evit orice relație apropiată |
| Legături sociale? | Am prieteni, conexiuni reale | Sunt izolat sau distant |
| Viitorul? | Flexibil, cu opțiuni | Teamă de singurătatea definitivă |
Ghid practic pentru reconectare
- Reflectează: scrie ce simți față de iubire. Ce frici ai? Ce tipar repeți?
- Fă un pas mic spre conexiune – sună un prieten, participă la un grup.
- Caută sprijin – terapie, coaching, comunități de suport.
- Fii consecvent – conexiunea reală se construiește pas cu pas.
- Acceptă provocările relațiilor reale – ele vindecă prin asumare, nu perfecțiune.
Întrebări frecvente despre singurătate și iubire
Este greșit să aleg să fiu singur(ă)?
Nu. Dacă e o alegere conștientă, asumată, e sănătoasă. Devine o problemă doar când e o evitare din frică.
Cum îmi dau seama dacă fug de conexiune?
Dacă spui „nu am nevoie de nimeni”, dar te simți gol sau izolat – probabil e o evitare emoțională. Verifică dacă ai resentimente nerezolvate, frici ascunse sau convingeri limitative.
Pot învăța să fiu vulnerabil(ă) după ani de apărare?
Da. Vulnerabilitatea se învață gradual. Începe prin a spune ce simți, în contexte sigure – cu un terapeut, un prieten apropiat, o persoană în care ai încredere.
Cum construiesc o relație sănătoasă după o perioadă lungă de singurătate?
Începe cu tine: înțelege ce tipare ai avut. Alege relații în care poți comunica sincer, cu respect reciproc. Fii pregătit pentru disconfort la început – e normal. Dar și pentru multă vindecare.
🔔 Tu ce crezi: este cu adevărat mai bine singur? Sau e doar o altă formă prin care încercăm să fugim de iubire?
Aștept cu nerăbdare să aflu dacă acest articol ți-a fost de folos și dacă a rezonat cu tine, te invit să lași un comentariu!
Părerea ta contează pentru mine!
Psih. Lavinia Ioviţǎ-Ciupei
